În cazul unor boli emergente se pune întrebarea dacă incidenţa şi prevalenţa în creştere sunt consecinţa derulării unui fenomen biologic sau urmarea unei „mode“ – şi ştiinţa are una, nu-i aşa? Lucrurile sunt încurcate mai ales în situaţiile în care diagnosticul se bazează nu atât pe explorări obiective, cât mai mult pe concluzii evolutive. Când, în anul 1943, Leo Kanner a descris la copii autismul, despre el au aflat numai câţiva pediatrii, mai ales că autismul a fost menţionat cu mai mult timp înainte ca simptom comportamental principal în schizofrenia adultului. De atunci, studiile s-au înmulţit astfel încât, în primul deceniu al mileniului, diagnosticul a fost preluat în diverse medii: social, jurnalistic şi chiar cultural, multor genii atribuindu-li-se trăsături specifice bolii Asperger, o formă uşoară de autism. (...)